Deviaţiile de ax ale genunchilor în plan frontal (genu varum şi genu valgum) sunt foarte frecvente la copil. În majoritatea cazurilor sunt benigne şi se corectează spontan. Important este să fie depistate formele patologice și să se înceapă un tratament specific precoce.
În mod normal, fiziologic, toţi copiii prezintă genu varum de la naştere pâna la vârsta de 18 luni din cauza unei încurbări a femurului și a tibiei. Pentru o perioada scurtă, de la câteva luni, între 18-24 luni, membrele inferioare sunt aproape rectilinii, urmând că după vârsta de 2 ani să apară genu valgum.
GENU VARUM
Genunchii sunt considerați cea mai importantă articulație, cu rol deosebit în sprijin. Genunchii în var (O), sau genu varum, reprezintă o deviație a genunchilor în plan frontal, cu aspect de ,, picioare în paranteze”, în care coapsa cu gamba fac un unghi intern deschis. Este o afecțiune nedureroasă, însă care pune o importantă problemă în timp dacă este netratată, în sensul că aceasta poate evolua spre o artroză a genunchiului, cum este gonartroza, datorată unui exces de presiune pe punctele supuse în mod normal unor presiuni scăzute.
La copii, genu varum este considerat obișnuit până la vârsta de 18 luni, însă la copiii trecuți de această vârstă, genu varum poate fi consecința unei boli osoase (rahitism). Acest termen de “genu varum” se poate adresa atât situației fiziologice cât și situației patologice. Până la vârsta de 18 luni aceasta ,,problemă” se poate rezolva spontan, fără tratament, că urmare a creșterii normale (situația fiziologică). Uneori, această situație fiziologică poate persista în timp devenind patologică, din cauza unor procese genetice, ereditare sau afecțiuni osoase metabolice. Cel mai bine această afecțiune poate fi observată atunci când copilul începe să meargă.
În cazul adultului, genu varum, poate fi consecința unui genu varum infantil netratat sau a unei sechele de fractură. Astfel, biomecanica articulației este compromisă, la fel că și mersul. Se presupune existența unei legături cu diverse alte afecțiuni, precum anomalii congenitale, boala Paget, cazurile grave de osteoartrită la nivelul genunchiului. Genu varum se poate prezenta în forma unilaterala, cu o discrepanță în ceea ce privește lungimea membrelor inferioare, sau în forma bilaterală.
Tratamentul recuperator al acestei afecțiuni poate fi realizat prin:
- kinetoterapie,
- fizioterapie,
- masaj medical.
În unele situații este necesar tratamentul ortopedic, iar în cazul formelor grave de genu varum, este necesar tratamentul chirurgical.
Tratamentul de kinetoterapie are drept scop mobilizarea metodică bazată pe tonifierea în regim de întindere a musculaturii interne a copaselor și tonifierea în regim de scurtare a musculaturii externe a coapselor. Mobilizarea treptată a genunchilor este cea mai mare parte a tratamentului. Kinetoterapia utilizează exerciții pentru consolidarea musculaturii membrelor inferioare, pentru mușchii cvadriceps, pentru mușchii fesieri, etc. Totodată, terapia prin mișcare are rolul de instrui pacientul în ceea ce privește acest act fiziologic – mersul – de a învăța pacientul care este poziția corectă a membrelor inferioare atât în timpul mersului, cât și în timpul poziției stând în ortostatism, precum și situațiile de echilibrare în timpul mersului, privind transferul de greutate de pe un membru pe altul.
Important de reţinut:
- Genu varum este frecvent la copilul de 1-2 ani şi dispare spontan în majoritatea cazurilor
- Genu valgum este frecvent la copilul de 3-4 ani şi dispare spontan
- Genu varum care continuă să se agraveze după vârsta de 2 ani şi genu valgum care se agravează după vârsta de 4 ani, trebuie considerate că patologice
- Toate deviaţiile unilaterale sunt considerate patologice
- Imobilizarea gipsată este inutilă sau chiar dăunătoare în cazurile de deviaţii la vârstele când acestea sunt normale